Gheorghe Piperea

Este șocant, dar în România vestea creșterii investițiilor este o veste proastă. Investițiile publice înseamnă achiziții publice, iar acestea se fac EXCLUSIV cu entități aflate pe lista scurtă a decidenților politici. Statisticile UE dau ca medie europeană a furtului cu ocazia achizițiilor publice cifra de 9%. În România, cifra s-a stabilizat, în anii post - pandemici, la 40%. Cea mai mare taxă pe care o achităm nu e tva, acciza, inflația sau PNRR/SAFE. Nț. Cea mai mare taxă este această rată a hoției de 40%. Iar asta se întâmplă doar pentru că există stabilitate și cordon sanitar. Din 2019 încoace au fost 2 președinți de la sau susținuți de penele, 4 premieri penele, un premier psd și 8 miniștri usere care sau ocupat cu achiziția de vaccinuri, PNRR, fondurile de coeziune, SAFE și, mai nou, microcentrale nucleare. Unul dintre vice-guvernatorii BNR a publicat recent un studiu amplu din care rezultă că împrumuturile făcute, printre altele, pentru achizițiile publice, România achită dobânzi anuale care se ridică la 2,8% din PIB. Dacă estimez eu corect, asta înseamnă peste 12 miliarde de euro pe an. Tot studiul enunțat arată că, în februarie 2026, scăderea consumului a fost de 6,8%. Printre altele, e din cauza virajului către “investiții” ca cele de mai sus. Pe de altă parte, oamenii sunt nevoiți să se abțină de la consum din motiv de austeritate și sărăcire. Scăderea consumului înseamnă reducerea producției și risc de pierdere de locuri de muncă, dar și scăderea veniturilor bugetare (peste 55% din buget înseamnă venituri din tva și accize, care sunt taxe pe consum), deci creșterea deficitului bugetar. Sigur că înseamnă și reducerea nivelului de trai, dar nu ne mai luăm noi de la d-astea… Notă: într-o conversație directă cu vice-guvernatorul am aflat că reculul consumului în mai 2026 e și mai mare, deci riscul de stagflație (inflație mare + recesiune economică + șomaj) este enorm.

Să începem săptămâna cu vești “bune”. Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), demarat în 2021, a fost una dintre cele mai proaste afaceri din istorie pentru România, și a implicat doi președinți pro-europeni (unul a devenit pro-occidental între timp), 4 premieri penele, un premier pesede, trei miniștri usere, unul reper: toți reprezentanți ai “clasei politice” care vrea să ne fericească prin “stabilitate” perpetuă și anularea alegerilor care nu le convin. Emanația ultimă a partidului unic sekurist pnlpsdusrudmr, guvernul Bolojan, nu pleacă de la guvernare nici demis - emanația vrea să fie sigură că trântește de tot PNRR și pune bazele, pe 45 de ani de acum încolo, ale unei alte afaceri minunate pentru România: mă refer la SAFE. Bun. Un pic de istorie acum. În 2021, Iohannis se lăuda că, prin “negocieri la sânge”, a tras de la UE 80 de miliarde de euro pentru PNRR. De fapt, au fost preconizate 30 de miliarde, din care 15 miliarde erau împrumuturi pe 30 de ani. În practică, au rămas de tras 21 de miliarde, căci la o mare parte din componenta nerambursabilă (grant) s-a renunțat. Din 21 de miliarde s-au tras efectiv 11 miliarde. Teoretic, până la 31 august 2026 mai pot fi trase 10 miliarde, dar e foarte puțin probabil să se facă în 3 luni ce nu s-a făcut în 5 ani. În timp ce am tras 11 miliarde de la UE (din care cca 8 miliarde trebuie date înapoi, cu dobândă, timp de 30 de ani), am plătit contribuție la bugetul UE de 18 miliarde. La războiul din Ucraina nu știm nici acum cât am dat. Probabil, 10 miliarde. Nu ar fi exclus să fi dat 40 de miliarde, după estimările lui Ciolacu. Așadar: am “loat” bacu’, căci pentru 11 miliarde am dat 28 (sau poate chiar 58) de miliarde. Ce s-a făcut cu 11 miliarde? Nici spitale, nici metrou în Cluj, nici autostrăzi în Moldova (se speră că astea se fac din SAFE, adică, dintr-un program de înarmare … 🤦🏻‍♂️), nici linii ferate de mare viteză, nici trenuri cu hidrogen. Nț. Mai întâi, a fost făcut arșice sistemul de pensii. Trebuia să se încadreze în maxim 9,4% din PIB. Apoi, a fost făcută una cu pământul bruma de industrie care mai rămăsese în România, pe motiv de “de-carbonare” și Green Deal. Foarte multe alte idioțenii progresist - globaliste au fost “condiționalități” și jaloane ale PNRR. De exemplu, emanația Bolojan, pe când era un simplu șef de consiliu județean, a “loat” prin PNNR niște sute de microbuze electrice supra-evaluate. E ceva dosar penal pe chestia asta, dar cine se mai preocupă de așa ceva, când “sfântul” Bolojan a aprins lumina în cămară și a dat de șobolanii ceilalți? Deci, teoretic, un plan de salvare de la falimentul indus de politicile din pandemie, PNRR a fost de fapt barda cu care s-a “sculptat” un nou aspect, boțit rău, al societății și economiei românești. În al doilea rând (și ultimul), a mers foarte bine consultanța. Peste 2 miliarde de euro din PNRR s-au dus pe consultanță. Au ieșit niște prezentări foarte bine făcute, în Power Point. Fără nicio utilitate practică - dar nu ne mai luăm noi de la d-astea… Știți povestea lui Dănilă Prepeleac, de Ion Creangă? Dacă nu o știți, cereți unei IA să vă facă o prezentare în … Power Point. Poate vă spune IA și cum de a ajuns o bunicică parte din cei 2 miliarde la firmele și oengeurile autorilor useriști ai PNRR. Știrea proastă se continuă cu SAFE. Programul e identic cu PNRR. Pentru că gestionarii SAFE sunt identici cu gestionarii PNRR, istoria SAFE va fi istoria PNRR la pătrat. De ce e atât de sigur că istoria se va repeta? Păi, pentru că majoritatea va vota mereu cu acei gestionari. Cică vin rușii.

De la înălțimea funcției de vice - presedinte al Parlamentului European, socialist - progresistul Victor Negrescu a spus că trebuie refăcută linia roșie între “clasa politică”, pe de o parte, și “aceste partide care…”, pe de altă parte. Clasa politică la care se referă Negrescu este cea care practică anti-democraticul cordon sanitar și care, așa făcând, lasă fără voce și participare democratică o părură socială vastă, de 35-45% din populația cu drept de vot, adică oamenii care fie s-au săturat de clasa politică, fie simpatizează cu “aceste partide care …”. În România, clasa politică la care se referă Victor Negrescu este partidul unic sekurist psdpnlusrudmr, dublat de statul paralel, adică, oengeurile din complexul industrial al cenzurii. Desigur, “aceste partide care…” înseamnă AUR și restul partidelor conservatoare și de opoziție. Linia roșie ar urma să țină partidul unic sekurist și sucursalele sale (psd, pnl, usr, udmr și oengeurile statului paralel) la putere și la distanță mare, aseptică, de “aceste partide care…”. Poporul este foarte “încântat” de rezultatele mărețe ale emanațiilor românești ale cordonului sanitar, mă refer la guvernele Ciucă, Ciolacu și Bolojan. Peste 83% dintre români sunt nemulțumiți sau chiar furioși pe Bolojan, emanația ultimă a psdpnlusrudmr, adică a “clasei politice”. Linia roșie, cerută de Negrescu, ar putea duce la un rezultat neașteptat. Doar 17% ar mai vota, probabil, cu “clasa politică”. Cu 17% în Parlament, “clasa politică” ar fi natural contingentată de linia roșie și țarcul politic. Ar fi o victorie interesantă a curentului sociologic care vrea democrație directă și participativă. #fărăclasapoliticăînfuncțiipublice

Sunt mândru că am reușit să duc la bun sfârșit și cea de-a 17-a ediție a Conferinței Dreptul afacerilor, de la Facultatea de Drept din București. Dacă mă uit în urmă, la cei 22 de ani care au trecut de la prima ediție, mă ia amețeala. Cu ajutorul lui Dumnezeu, vor exista și edițiile 18-28. Câtă vreme mai cântă muzica, noi vom continua să dansăm.

Deplângem pierderea azimutului și a valorilor. Măcar unii dintre noi… În Tratatul Uniunii Europene, familia, credința, independența națiunilor și libertatea sunt valori fundamentale europene. A te baza pe ele înseamnă a fi pro-european. A le promova practic, a le face vizibile în actul de cultură (de exemplu, într-un film cu șanse la Palme d’Or, la Cannes) a devenit, într-un mod cu totul contorsionist, anti-european, anti-progresist, ca și când progresul presupune abandonarea ideii de familie, credință și libertate. Până mai ieri, gândirea critică era nu numai condiția progresului științific, ci și una dintre caracteristicile fundamentale ale stilului de viață european, vestic. Nu mai este. Cumva, în educație și știință (de exemplu, la o conferință pe teme juridice europene), gândirea critică a devenit anti-europeană. A critica un executiv și niște birocrați obtuzi și abuzivi înseamnă “a-ți face țara de râs”. Pe sute de milioane de euro pe an, complexul industrial al cenzurii a vândut acest narativ: că familia, credința, libertatea și gândirea critică sunt anti-europene. Sunt tare ale unei pături sociale numită cu înțelepciune “pleava societății”. O minoritate marginală, dar vocală, a reușit să se convingă singură de “adevărul” narativului, pe care acum îl impune birocratic și judiciar peste tot. Omul normal a ajuns să fie intimidat sau îngrozit de acești copii râzgâiați care țipă în numele acestui narativ, și a băgat capul la cutie. Aș zice că e ca în comunism (eu am trăit și atunci și mi-amintesc…), dar mă tem că e mai rău. E ca în Împăratul muștelor - niște impuberi au pus mâna pe putere și sunt deciși să îi extermine pe toți cei care nu sunt de acord cu ei. E ca în dictonul leninist: cine nu e cu noi, e contra noastră și, deci, va fi anihilat. Principalele cauze: adevărul dintr-o singură sursă, “de încredere”, gândirea critică, anihilată, în numele “științei stabilite”, cordonul sanitar, supușenia voluntară, în spatele scutului “democratic” european. Am putea spune că, dacă muzica va continua să cânte, noi vom continua să dansăm - nu în hora celorlalți, dar vom fi pe-acolo… Poate nu a venit timpul ultimului bal… Nu încă… Am putea spune, dar nu o mai facem.

Printre altele, Dan Daniel - Nicușor, încă președinte în funcție al României, a spus că Europa a făcut greșeli “în nuclear”. Germania și-a închis centralele nucleare, începând din 2011. După Germania s-a luat aproape toată lumea și a virat către solar și vânt, care funcționează atât de bine încât statele membre UE sunt azi în faliment energetic, în plus fiind și supra-îndatorate pentru “necesități” verzi. Germania și-a pus industria la picioarele lui Putin, construind Nord Stream II pentru a continua să cumpere gaz ieftin de la ruși. Ambele decizii au fost luate de cancelarul de atunci al Germaniei, Angela Merkel. Pentru gaz, Merkel a fost deseori, în marș, la Moscova. A organizat fastuoase vizite la Berlin ale lui Putin. A făcut afaceri de stat cu Putin. A fost prietenă cu Putin. A facilitat afaceri ale oligarhilor ruși cu concernuri germane. A fost o aliată de încredere a lor. Merkel a primit săptămâna asta, la Strasbourg, medalia europeană de merit, cea mai înaltă onoare a UE, direct de la Ursula von der Leyen, în aplauzele șefei delegației germane din Partidul Popular European, Angelika Niebler, care tocmai ce fusese salvată de la ridicarea imunității parlamentare de votul euro-deputaților din EPP, S&D și Renew.

Locul sfințește omul în lumea roz - bon - bon progresistă…

În timp ce Europa hiper-reglementează, alții ne construiesc viitorul… Și e vânăt…

Extras dintr-o conferință de presă de la Parlamentul European, de ieri – precizez că au fost mai multe televiziuni, radio și publicații scrise prezente, dar legacu media (cea care papă sute de milioane anual din bani publici) nu a spus, scris sau redat nimic, exceptând un comunicat expeditiv pe agerpres. Voila: Piperea avertizează că România ar putea fi obligată să returneze sume uriașe dacă proiectele finanțate prin PNRR nu sunt finalizate integral. „Dacă n-ai finalizat un proiect, chiar și 5% nefinalizat fiind, trebuie să dai banii înapoi. Trebuie să dai banii înapoi cu penalități”, a afirmat eurodeputatul AUR. Acesta spune că estimările privind sumele pe care România le-ar putea pierde au crescut dramatic. „Când am realizat acest lucru, eu personal am făcut o estimare de șapte miliarde de euro. Ce să vedeți? Domnul Pîslaru a venit și a spus că pentru fix această motivație s-ar prea putea să dăm înapoi 15 miliarde de euro”, a declarat Piperea. Europarlamentarul AUR a acuzat și deturnarea fondurilor europene pentru acoperirea deficitului bugetar. „În loc să faci autostrăzi și trenuri de mare viteză cu hidrogen, cum scrie în PNRR, te-ai apucat să finanțezi deficitul bugetar”, a spus Gheorghe Piperea. Acesta a făcut referire și la scandalurile din Spania privind utilizarea fondurilor PNRR. „Există un uriaș scandal în Spania, unde, conform unor rapoarte recente ale Curții de Conturi, au fost utilizate 10 miliarde de euro din PNRR pentru a plăti pensii sau promisiuni electorale”, a afirmat europarlamentarul. Gheorghe Piperea a criticat și guvernarea condusă de Ilie Bolojan, despre care spune că a înregistrat „numai eșecuri” în gestionarea PNRR. „Nouă luni de zile au fost numai eșecuri din punctul de vedere al gestionării acestui PNRR de către domnul Bolojan și guvernul său”, a declarat acesta. „PNRR este un insucces pentru că a fost prost conceput încă de acum cinci ani, pentru că a fost prost și infracțional gestionat și pentru că a fost împins înainte cu incompetență”, a adăugat Piperea. Eurodeputatul AUR a comentat și declarațiile vicepreședintelui Parlamentului European, Victor Negrescu, privind „liniile roșii” și izolarea partidelor suveraniste. „AUR este un partid membru în grupul Conservator și Reformist European. Atât PPE, cât și S&D au cam renunțat la această idee antidemocratică de cordon sanitar”, a declarat Piperea. Acesta a susținut că ascensiunea curentului conservator și suveranist schimbă deja raportul de forțe la nivel european. „Curentul suveranist și conservator în Europa este atât de important încât inclusiv PPE spune acum că ideea renunțării la unanimitate în Consiliul UE este greșită”. Urmăriți forma brută a intervenției mele, aici: youtube.com/watch?v=cK53Ey…

Europa cu două viteze tehnologice: securitatea nu se apără cu dependențe…

@GPandelesc13264 Yup

@GPiperea Păi Elon Musk se judecă cu Sam Altman pentru că a transformat un ONG caritabil într-o afacere și a furat din donații,vi se pare cunoscut?

It’s awesome that we’ve finally got a shot at a law forcing NGOs to come clean on all the cash they’re blowing through. Maybe that money’s coming straight from the Russians, or from Soros, or from the EU, or even from the Romanian government. Who knows—maybe this is how Mr. Dan finally proves Russian meddling (or, hell, alien interference) in the elections and the whole hybrid war thing with Russia. Or maybe we’ll finally track down the still-secret source of funding for Mr. Dan’s election campaigns. I’m totally convinced that Declic, Funky Citizens, Open Society Foundation Romania, the Romanian Academic Society, Expert Forum, the Friedrich Naumann Foundation, and all the other pieces of the censorship industrial complex have absolutely nothing to hide. I mean, that’s literally their whole job: they demand transparency from everyone else, then they fact-check and slap labels on everything—false, contextually false, partially false, true but out of context, true but harmful, true but useless, true but “we don’t buy that crap anymore”—on every single bit of “content” that doesn’t toe the system line. I’m also dead sure that all these outfits, the ones giving us that nice European “democratic” shield, aren’t touching any dirty or sketchy money piled up from groups trying to launder it. And they’d never siphon off public funds from the mouths of cancer patients, disabled people, kids, or the elderly. Nah, these guys are part of Honest Romania, right? Because if it turned out otherwise, their whole purpose and mission would suddenly become retroactively illegal, immoral, and against the public interest. And stuff like that gets you hit with nullification of your legal status, which means game over—liquidation. But we wouldn’t want to see the extinction of these wonderful pillars of militant Schmittian, Soviet-European democracy, now would we?​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​​ @vonderleyen @georgesimion @orban @MarioNawfal

Oricum, e bine de reținut că scepticismul rațional față de narativele oficiale nu este “conspiraționism”. Este vaccin necesar pentru o democrație sănătoasă și o știință mai bună.

Scenariul de încălzire globală până în anul 2100, cu cca 4,5 grade, a fost declarat implauzibil și nerealist de un comitet tehnic din cadrul ONU.  Cu toate acestea, scenariul implauzibil și nerealist nu va fi abandonat curând.  Estimarea încălzirii globale cu cca 4,5 grade a stat la baza tuturor politicilor economice și fiscale falimentare din ultimii 15 ani, a determinat legislație, a generat conceptul ilogic și anti-științific de “știință stabilită”, a deturnat guvernarea corporatistă și a cauzat segregare socială și ideologică.  De  ce?  Pentru bani.  Gândiți-vă la industria fact checking - ului, care papă miliarde de euro anual din fonduri publice, pentru a feri populația de „dez-informarea climatică” și a păzi de critici sistemul birocratic care a impus acest scenariu extremist. Cum să piardă ei, vajnicii milițieni ai adevărului oficial și ai minciunii nobile, atâta morman de bani?  Gândiți-vă, de asemenea, la „cordonul sanitar” și la scutul „democratic” european, impuse, printre altele, pentru a feri lumea de contaminarea cu ideile critice ale „conspiraționiștilor” și ale „negaționiștilor climatici”, care se întâmplă să fie și oponenți politici ai birocrației UEropene. Cum să piardă ei, politrucii, culturnicii și nomenklaturiștii sovietic - europeni un asemenea instrument ideal de control al narațiunii publice?   De fapt, ceea ce s-a întâmplat cu politicile climatice bazate pe acest scenariu extremist nu a fost nimic altceva decât o conspirație (uneltire) globală menită a muta ilegitim și injust bogăție, resurse și control de la societate către oligarhii neo-feudali care se deplasau la conferințele climatice cu private - jet - ul și cu yachtul. A dezvălui conspirația și a critica uneltirea a fost una dintre “teoriile conspirației” care se dovedește azi a fi realitatea adevărată a faptelor. Nu Bill Gates și nici Greta Turnberg sau Klaus Schwabb au avut dreptate.  Noi am avut dreptate.

Știința avansează prin contestare, iar nu prin suprimarea criticii. Când autoritățile și platformele mari colaborează pentru a eticheta și combate criticii legitimi, semnalul e clar: „consensul” asupra unei narațiuni extremiste e mai important decât adevărul actualizat. Evident, asta nu doar erodează: asta pulverizează încrederea în știință și politici publice. Știința e un proces, iar nu o dogmă. Ceea ce s-a întâmplat în domeniul climatic și al pandemiei a demonstrat, în special prin pedepsirea criticilor, că și procesul științific poate fi capturat de presiuni politice, prin (refuzul de) finanțare și prin impuneri instituționale. Când „știința stabilită” se dovedește parțial greșită, iar cei care au avertizat de timpuriu asupra greșelii sunt sancționați, publicul învață să fie sceptic față de viitoarele „urgențe” prezentate ca incontestabile. Autoritățile (guverne, UE, bănci centrale) au folosit scenarii extreme ca instrument de legitimare a politicilor costisitoare. Când politicile rămân în vigoare chiar și după ce baza lor de scenariu se prăbușește, am picat ireversibil În ideologie, pierzând șansa unui real management prudent al riscului. Propaganda și VLOP-urile agravează totul. Oamenii văd un narativ unilateral și cenzură, iar nu dezbatere. Rezultatul? Polarizare socială și aneantizarea încrederii generale în instituții. Știința climatică a fost folosită politic și protejată de critici, ceea ce a cauzat daune ireversibile de credibilitate.

Criticii au fost etichetați și sancționați dur - iar asta e partea cea mai toxică, deoarece afectează ireversibil încrederea. Studii științifice serioase arătau încă din 2020 că scenariul extremist al IPCC este supra-utilizat și ne-plauzibil, dar aceste studii au fost catalogate ca „negare a schimbări climatice”, ca dez-informare sau chiar ca „anti-știință”. Din cauza neo-feudalilor care le dețin și, mai ales, sub impactul Digital Services Act, marile platforme online (VLOP), adică, meta, google, apple, microsoft, amazon sau tik tok au recurs la cenzură, sub masca “moderării” conținutului care „aruncă dubii asupra consensului” sau „obstrucționează acțiunea climatică”. Extreme de multe studii științifice și critici justificate au fost eliminate pe baza etichetei de „conținut dăunător”. Campanii oficiale UE (#ClimateFactsMatter) și fact-checking-uri au tratat adesea orice scepticism față de scenarii extreme ca risc sistemic. Aceasta nu e dezbatere științifică – e act de putere instituțională discreționară impus pentru a proteja un narativ. Este jawboning.

Schimbarea scenariului nu e doar o corecție de parcurs sau o încercare de a îndrepta o greșeală de comunicare. Este, de fapt, proba unui comportament grav, cinic, ideologic orientat, care face praf bruma de încredere care mai exista în știință și în politici publice, oricum afectată grav de politicile din pandemie. Scenariile extremiste climatice au intrat profund în evaluări naționale de impact climatic. Întregul “Occidentul Colectiv” l-a înghițit pe nemestecate (nu și Rusia, China sau India). S-au făcut teste de stres bancare, iar scenariul extremist s-a impus în politicile de creditare “verde” și, mai ales, în rapoartele Băncii Mondiale, FMI și în politicile UE. Taxele pe amprenta de carbon, schemele ETS (tranzacționarea la bursă a „dreptului” de a emite amprentă de carbon) și CBAM (taxarea bunurilor care vin din import și poartă amprentă de carbon) și reglementările verzi au fost “justificate”de riscurile proiectate de acest scenariu extremist, care acum este considerat improbabil. O mare parte din costurile economice (prețuri enorme la energie, taxe și impozite mereu majorate, pierderi de competitivitate ale industriei europene), precum și supra-îndatorarea statelor au fost cauzate de acest scenariu extremist, ticluit pe baza unei probabilități supraestimate. A fost o „minciună nobilă”. A fost o exagerare instituționalizată care ne-a costat zeci de trilioane de euro și viitorul.

În zeci de mii de studii plătite din bani publici sau de oligarhi, în rapoarte media, în evaluări (inter)naționale și în politici publice, scenariul extremist a fost tratat ca referință principală sau chiar ca „cel mai probabil să se întâmple în mod real, în lipsa unor politici care să îl împiedice”. Și iată că „știința stabilită” nu era deloc stabilită.