Gheorghe Piperea

Noul nume al lui Big Brother este HODIO și vine din Spania, unde s-a scris “1984”…

Coaliția de guvernare se preface că ia de la bogați și dă la săraci. PSD a cerut un fond social destinat pensionarilor, iar Bolojan a găsit de cuviință să ia din bugetul ÎCCJ. Iată ce a declarat Bolojan: „Analizând structurile bugetului am decis să reducem componenta de cheltuieli care ținea de achitarea unor drepturi obținute de magistrați prin sentințe care au fost câștigate anii trecuți și practic amânarea acestora pentru anii următori”. Așadar, printr-o minunată înțelegere a separației puterilor în stat și a principiilor statului de drept, Bolojan decide să ignore în continuare decizii ale justiției și : (i) să reducă din cuantumul sumelor acordate prin decizii judecătorești definitive, (ii) să amâne plata la calendele grecești. Celor care vă bucurați că li se iau (alte) drepturi magistraților: ne vine fiecăruia rândul la astfel de decizii mărețe. Vom avea în mână decizii ale justiției care ne recunosc (după ani de zile de chin și așteptare tensionată) drepturi contra Statului român, „stat de drept, democratic și social”, care se fundează, printre altele, pe valori precum demnitatea și dreptatea, și vom rămâne cu hârtia în mână, căci va veni (un alt) Bolojan și va spune că nu are bani la buget ca să ne dea ce ni se cuvine ... Desigur, nu are bani la buget nu pentru că am furat noi sau pentru că am primit noi donații anonime, trecute la secret de stat, și nici pentru că am primit noi ajutoare de stat sau contracte de achiziții publice. Nu. Furtul e comis de alții, donațiile se duc către președinți ilegitimi sau către regimul mafiotic de la Kiev, iar contractele se dau conform listei scurte de sponsori și donatori politici. Iar bani nu sunt pentru că puterea politică de tip psdpnlusrudmr este și dedată la furtișaguri, corupție, sinecurism și conflicte de interese, și foarte, foarte, incompetentă.

Zelensky a spus ieri ceea ce niciun lider UEropean nu a avut curaj să spună până acum: Europa trebuie să se pregătească de atacuri cu drone ale teroriștilor. (Și ale racheților, adaug eu) Ce NU spune Zelensky : de unde au teroriștii drone? Le-or fi achiziționat de la dictatori? Ori, de fapt, or fi fost furate de pe frontul din Ucraina și vândute pe cash și aur în lingouri, care circulă cu duba prin Ungaria și România, între Ucraina și Raiffeisen și invers?

Don't go wasting your emotion Lay all your love on me Don't go sharing your devotion Lay all your love on me … (dedicație pentru toată lumea asta frumoasă de aici, din Oiropa, de la Donald, Bibi, Ursula, Vladimir, Volodimir, Friedrich, Kier și Emanuela)

Prețul certificatelor de CO2 este azi 68,72 euro/tCO2. În 2019, înainte de plandemie și de intensificarea ursuliană a luptei cu clima, prețul era de cca 25 euro/tCO2. În 2013, când lumea încerca să își revină din șocul falimentului Lehman Brothers (iar eu încercam să ți în viață Oltchim, în ciuda presiunilor CE și ale creditorilor internaționali ai României pentru faliment), prețul era de cca 5 euro/tCO2. Ba chiar a fost 2,81 euro/tCO2 în ianuarie 2013. Așadar, de la 2,8 euro la 68 euro, în doar 13 ani. Cică întreprinderile europene, inclusiv cele românești, pot și chiar trebuie să fie competitive în aceste condiții. În decurs de 13 ani, China a devenit principala putere economică a lumii, iar India a devenit numărul trei mondial. Ambele țări sunt scutite de această creștere a prețului vânării de vânt de la 3 la 68 de euro. Acest preț de 68 de euro este achitat (sub sancțiunea cvadruplării sumei de plată) de absolut toți producătorii industriali dacă nu fac la timp ajustările tehnologice necesare pentru reducerea emisiei de dioxid de carbon. Unii șmecheri au făcut bani din distrugerea unor capacități de producție. De exemplu, pentru închiderea treptată a Sidex Galați (fost Mittal Steel, actualmente Liberty Steel), proprietarii indieni au încasat câteva miliarde de euro din certificate de CO2 alocate gratuit de Statul român și vândute sau puse gaj ulterior de indieni. Alții șmecheri, mai mari și mai răi decât indienii de mai sus, fac profituri enorme din speculația acestor certificate, pe piețe de traderi rari și sofisticați. Se numește Emissions Trading System (ETS) și este una dintre sculele fundamentale cu care CE face luptă contra climei. Curând, în 2026, alte două scule de acest gen intră în vigoare : taxa de ajustare a carbonului la frontieră (CBAM) și taxa pe amprenta de carbon comisă de gospodării sau de consumatori care cumpără produse și servicii. Mai mult chiar, în curând va fi nevoie ca întreprinderile românești să colecteze fumul și să îl stocheze în pungi subterane, la cca 3500 de metri adâncime. Fix ca în poveștile lui Creangă. Italia este una dintre primele țări membre UE care ia în calcul suspendarea ETS. Pur și simplu, guvernul Meloni a realizat că sistemul este falimentar și, întrucât nu s-a înțeles cu Ursula von der Leyen (pe care a susținut-o la moțiunea de cenzură depusă de mine anul trecut), Meloni vrea să retragă Italia, unilateral, din acest sistem. Germania intenționează să facă același lucru. Cine nu va abandona deloc și niciodată lupta cu clima? România. Chit că intră în faliment sau se închid uzine ca Azomureș ori concernuri energetice, precum Complexul Energetic Oltenia ... Chit că fabrici mari ca Dacia sau Koyo dau afară mii de angajați și închid facilități peste tot în orașele mici sau medii ale României ... Chit că, oricum, industria românească este pusă la pământ de criza energetică din ultimii doi ani, urmând a fi țintită acolo pe toată durata războiului din Iran. A zis președintele Dan Daniel - Nicușor că România are resurse, doar că trebuie să importe 80% petrol și carburant... În tot acest minunat tablou, imaginea care sare în ochi cu insistență agresivă este suportul neabătut pentru Ucraina, până la victoria finală. Bine, adevărul - adevărat e că toți luptătorii contra lui Putin sunt acum forțați să se roage de Putin să le dea petrol și gaz. Vor redeveni prietenii lui moș Volodea ... Ei au început deja să meargă, în marș, la Moscova.

Proiectul de buget al lui Bolojan are o problemă fundamentală de valabilitate: îi lipsește avizul prealabil al BNR. Potrivit art. 3 alin.2 – 3 din Legea nr.312/2004 privind statutul BNR, „(2) Orice proiect de act normativ al autorităților publice centrale, care privește domeniile în care Banca Națională a României are atribuții, va fi adoptat după ce în prealabil s-a solicitat avizul Băncii Naționale a României. Avizul va fi transmis în termen de cel mult 30 de zile de la solicitare. (3) Banca Națională a României colaborează cu Ministerul Finanțelor Publice în vederea stabilirii indicatorilor macroeconomici în baza cărora se va elabora proiectul anual de budget”. Este evident că bugetul este o lege dion domeniile în care BNR are atribuții. Rezultă asta clar din alin.3 - proiectul de buget are în persoana BNR un adevărat co-autor, de vreme ce BNR colaborează cu MF la stabilirea indicatorilor macroeconimici ai bugetului. Legal, avizul BNR pe proiectul de buget trebuia solicitat de MF sau de Guvern înainte de adoptarea proiectului (12 martie 2026), iar BNR trebuia să-l transmită în maxim 30 de zile. Nu există însă niciun aviz formal public al BNR (nici pe bnr.ro, nici în Monitorul Oficial, nici menționat în presă sau comunicate). Spre comparație, Consiliul Fiscal a publicat o opinie detaliată pe 12 martie 2026 cu calcule și avertismente explicite. Ce pare a fi făcut BNR în schimb: -Colaborare tehnică pe indicatori macroeconomici cu MF (nu știm asta, doar intuim); -Consultări directe cu premierul (întâlnire confirmată cu premierul Ilie Bolojan în ianuarie 2026, plus discuții tehnice), dar palide și, oricum, îndepărtate de momentul votului în Parlament asupra bugetului pe 2026; -Declarații generice ale viceguvernatorului Cosmin Marinescu; -Rapoarte asupra inflației și minute ale ședințelor de politică monetară (februarie 2026). Din aceste luări de poziție, se poate extrage (oarecum forțat) opinia BNR asupra proiectului de buget, în genere: - susține consolidarea fiscală strictă în 2026 (reducerea deficitului la ~6,2% din PIB pe cash este obligatorie); - avertismente clare de risc, respectiv, impactul negativ asupra creșterii economice în prima jumătate a anului, din cauza taxelor mai mari și a înghețării salarii și pensii, riscuri geopolitice și energetice (ex.: un plus de 10% la prețul petrolului va însemna o creștere de 0,3 pp inflație și, mai ales, poate anula eforturile de scădere a inflației, care este deja de 10%); - avertismente de lipsă de sustenabilitate (repetate insistent): „economia nu poate crește sănătos pe datorie”, deficitul ridicat și creșterea bazată pe împrumuturi nu sunt sustenabile pe termen lung, de unde un risc de instabilitate macro, de datorie publică excesivă și de ineficiență a politicii monetare. Concluzie: de vreme ce legea impune explicit avizul prealabil al BNR, iar acesta nu apare a fi fost dat, înseamnă că legea de aprobare a bugetului este vulnerabilă. Opoziția, precum și PSD, vor putea ataca legea la CCR, pentru ne-constituționalitate.

Prețurile recente pentru petrol, gaz și GNL (mă refer la perioada 1-15 martie 2026) au avut creșteri constante. Stocurile de petrol ale României sunt azi mici ori blocate în depozite aflate pe teritoriul statelor din Golf, adică indisponibile pe termen scurt, din cauza bombardamentelor și a blocadei iraniene aupra Strâmtorii Ormuz. Mai avem petrol doar pentru 45 de zile (stoc intern). Doar dacă se deblochează situația dramatică din Golf am mai putea spera la rezerve pe încă 45 de zile. Din trei mari rafinării, una este închisă, la ordin american și UEropean (Lukoil), iar o doua este aproape în faliment (Rompetrol). Cea de-a treia va fi obligată să lucreze și pentru piața noastră, dar și pentru austrieci (Petrobrazi). Prețul petrolului de tip Brent a crescut cu 28% față de februarie 2026, sărind de la cca 70 de dolari, la cca 91 de dolari pe baril. Se estimează că doar această săptămâna va mai fi o creștere de minim 30%. Pe contul său de SocialTruth, Donald Trump a spus că, deoarece SUA este țara cu cea mai mare producție de petrol, creșterea prețului petrolului nu poate decât să fie în profitul industriei americane de profil (postarea a ridicat valuri de indignare, inclusiv din partea actorilor din industrie, pentru că pare a fi vorba de a face profit din război și moarte și din evenimente declanșate cu acest scop, al creșterii profitului anumitor actori economici). Pețul gazui natural a scăzut cu cca 14,5%, dar numai pentru că iarna s-a sfârșit. Ceea ce se preconizează, însă, pentru la toamnă este horror – peste 50% creștere... Oricum, în data de 1 aprilie 2026, România trece la liberalizarea totală a gazului. Planul, neabătut aplicat de guvernul Bolojan, este ceea ce a determinat furnizorii de gaze să trimită deja notificări de creștere cu cca 25-30% ... La gazul natural lichefiat (GNL) situația este și mai albastră ... Este vorba de creșteri ale prețului cu cca 52,5%. Iar prețul de dinainte de război oricum era exagerat – era de 5 ori mai mare decât prețul gazelor de la ruși ... Doar că GNL face parte din marele plan de lupt al UE cu clima și cu Putin. Aceste creșteri șocante de prețuri au declanșat deja panica în cancelariile UE. SUA a permis temporar ridicarea restricțiilor pe petrolul și gazul rusești, iar UE explorează modalități de a cere gaz și petrol de la Putin, menținând totuși sancțiunile economice asupra Rusiei, ca pedeapsă pentru agresiunea din Ucraina. Conform cu obișnuitul dublu standard din gândirea prost – europenilor, nimeni nu în va zice Ursulei von der Leyen „marș la Moscova”. Evident, ideea de a-l convinge pe Putin să se lase în continuare sancționat, dar să fie și milos cu nemții, francezii, spaniolii și danezii este de o prostie grotească, la fel cum este și ideea de a continua lupta cu clima și de a deveni, în același timp, competitivi* ... Ce e cu România printre aceste cifre și demențe? Păi, România este stafidele din salata de crudițăți a jupânilor supra-saturați cu resurse și bani din războaie, crize și calamități. Gustarea de la ora 10,30 a capitaliștilor de spionaj. Să reținem și acest amănunt: potrivit Institutului Naţional de Statistică (INS), în anul 2025 mai mult de 26% din motorina importată de România provenea din Orientul Mijlociu. Deci, pe următoarele săptămâni sau luni rămânem fără un sfert din motorina necesară pieței interne. Parcul auto românesc are mai multe mașini diesel decât mașini pe benzină, iar agricultura mecanizată se face exclusiv cu motorină – faceți, așadar, calculele ... În mod normal ar trebui să vă întrebați – dar unde este petrolul nostru? Că doar n-a dispărut tot, dintr-o dată? De asemenea, veți întreba: dar de ce nu re-deschide România rafinăria Lukoil, preluând-o de la ruși? Răspunsul este din câteva cuvinte: nu va fi ușor, va fi Nicușor... Până la panică și revolte sociale mai este doar un pas – depinde de faptul că se oprește sau nu războiul din Iran săptămâna asta. Dacă mai durează încă 3-4 săptămâni...

Foarte puțini debitori la bănci sunt conștienți de faptul că orice contract de credit bancar este titlu executoriu în el însuși. Banca nu are obligația să meargă în instanță pentru a i se constata drepturile. Banca merge direct la executor, care cere confidențial o încuviințare formală a executării și o obține mult prea repede, mult prea automat. Eventuala constestație a debitorului este post factum, adică, poate fi soluționată după ce debitorul va fi fost evacuat din locuința familială. Pentru că da, chiar și pentru o datorie mică în raport de valoarea ratelor plătite deja de debitor, evacuarea din locuința familială se obține fără milă, fără întârziere. Banca, de altfel, poate obține evacuarea din locuința familială chiar și în cazul în care nu există ipotecă pe locuința familială. Sunt în acest sens atât art.2324 alin.1 Cciv și art.629 alin.1 Cprciv. După ce banca execută silit debitorul, restul de creanță rămas neacoperit este cesionat colectorului de creanțe, care îl urmărește pe debitor ad infinitum, până la finalul vieții. Acesta este motivul pentru care, din 2018, tot încerc să conving politicienii de la putere să voteze o lege de protecție a locuinței familiale contra executărilor silite abuzive sau excesive. Primul care a ferecat legea în sertarul Camerei Deputaților a fost Ciolacu. Acolo a rămas, chit că am pus-o în discuție din nou după 1 decembrie 2024, când s-a întâmplat să se schimbe un pic conformația parlamentului. Ciolacu premier și Bolojan premier nu aveau cum să promoveze așa ceva - jupânii lor, banksterii, nu ar fi acceptat așa ceva vreodată. De câteva luni încerc să promovez ideea ca rezoluție a Parlamentului UE. De asemenea, încerc să obțin susținere de la comisarul european cu problemele sociale, care este o româncă și care a lansat ante-proiect de combatere a sărăciei în UE, inclusiv în România. Probabil că nu va ieși foarte rapid o astfel de lege sau rezoluție și nu va ajuta debitorii care acum sunt evacuați, dar ar putea fi un scut legal și judiciar pentru cei care ar urma să fie evacuați în anii care vin.

Șocul va fi resimțit inclusiv de România, care e condusă de niște prostocrați dispuși să pună ajutorul față de alții mereu pe primul loc, în dauna poporului român. De altfel, războiul din Iran, care se alătură războiului din Ucraina și celui din Gaza, va face curând trecerea la economia de război, atât de mult clamată de progresiști. Urmează: inflație globală, raționalizări energetice, rechiziții de bunuri, hrană și apă pe cartelă, circulație restrânsă sau interzisă și șocuri sociale similare cu cele din Rusia-Ucraina. Cam astea se întâmplă în război. A, și apropo, eroii de tastatură nu se mai pot antrena pe Call of Duty sau Counterstrike. Curent și internet vor fi doar pe perioade scurte din zi, cât să acopere nevoi esențiale. Răsfățul e interzis în război. Dacă războiul trenează, scenariul ar putea deveni realitate, transformând totul într-o economie de supraviețuire.

De ce liderii UEropeni vor pleca în curând, în marș, la Moscova …  Există în portul Rotterdam stocuri de petrol. Doar că transporturile viitoare se răresc. Speculatorii cumpără sute de milioane de tone acum pentru a le vinde dublu peste două săptămâni, când barilul poate ajunge și la 200 de dolari (cel puțin așa a zis azi CNN, la emisiunea lui Fareed Zakaria). Contractele de hedging pe petrol nu se mai onorează, rezultând despăgubiri masive plătibile de către promitenții vânzători. De aici vor răsări și multe, foarte multe falimente. Toată această re-așezare a fluxurilor de bani poate fi o corecție a sistemului petrodolarului și a economiei bazate pe credit. Dacă războiul din Iran nu se termină în 3 - 4 săptămâni, niciun efect de catharsis economic nu mai e posibil. Totul devine economie de război, pe modelul Rusiei și al Ucrainei. Cum pare acest scenariu? Analiștii de pe Wall Street avertizează deja că vine o criză energetică prelungită, cu impact pe burse și aur ca refugiu. În ansamblu, scenariul pare rezonabil ca avertisment – reflectă riscurile reale ale escaladării, cu speculații și instabilitate financiară. Dar nu e încă la nivelul catastrofic descris: prețurile nu au atins 200 USD, și există speranțe de dezescaladare. Portul Rotterdam, ca hub major european pentru petrol și produse rafinate, are stocuri semnificative – e unul dintre cele mai mari centre de stocare din lume, cu terminale precum Maasvlakte Oil Terminal (MOT), care gestionează milioane de tone zilnic. Totuși, transporturile viitoare se răresc, mai ales din cauza închiderii Strâmtorii Ormuz de către Iran, care blochează circa 20% din fluxul global de petrol. Asta creează presiuni pe lanțurile de aprovizionare, cu nave blocate și re-rutări costisitoare. Statele membre ale UE suferă deja de criza energetică declanșată de erorile strategice din lupta cu clima și din “susținerea neabătută” a Ucrainei până la “victoria finală” contra Rusiei.  Urmează o criză acută cauzată de războiul din Iran. Statele mari ale UE, cu foame mare și resurse limitate pe petrol și gaze, sunt forțate deja să recurgă la mărinimia lui Trump și la mizericordia lui Putin.

Certitudine: urmează o corecție severă a petrodolarului și a economiei bazate pe credit. SUA nu se mai poate baza pe aliații săi din Golf. În cel mai bizar mod posibil, bazele militare americane de acolo sunt golite de groaza atacurilor iraniene. Strâmtoarea Ormuz este la discreția rebelilor houthi, finanțați de regimul teocratic iranian. O criză prelungită ar putea expune publicului, la vedere, toate vulnerabilitățile economiei bazate pe credit : inflație, dobânzi artificial umflate, dependența de resursele altora, acaparate în numele “civilizației”, dependența de forța de muncă ieftină, a altora, recesiune, șomaj. Din păcate, nu va fi o corecție cathartică, vindecătoare. Va fi un șoc dureros, cu pierderi de trilioane, suportate de omul simplu, de micii antreprenori, de statele sărace sau în curs de dezvoltare și de UE.

Ideea de a cumpăra acum sute de milioane de tone pentru a vinde "dublu" peste două săptămâni este cinic de realistă, dar și riscantă – prețurile sunt fluctuante, iar furnizorii, incerți. Volatilitatea extremă a dus la hedging masiv, dar și la avertismente că intervenții guvernamentale (cum ar fi vânzări de futures de către SUA pentru a calma prețurile) ar putea crea "dezastre biblice" în piețe. Dacă pre-contractele pe bunuri și plăți viitoare nu se onorează – de exemplu, din cauza default-urilor pe marje sau din motiv de insolvență – ar putea rezulta despăgubiri uriașe și falimente în lanț, mai ales printre producători mici sau traderi expuși. Bursele de mărfuri au semnalat deja riscuri de destabilizare, iar unii producători americani au blocat deja prețurile la niveluri înalte pentru perioada 2026-2027 (deci, piața carburanților riscă să fie blocată la prețuri mari cca 2 ani…). Asta ar putea rearanja fluxurile de bani, dar nu neapărat ca o "corecție" deliberată – mai degrabă, va fi un haos reactiv. Scapă cine poate, la fel ca în 2020 (pandemie) sau 2022 (războiul din Ucraina).

Pe termen scurt, stocurile actuale ar putea amortiza șocul, dar nu la infinit și deloc ieftin – raportele recente ale băncilor și asigurătorilor arată că prețurile la bunker fuel în Rotterdam au crescut din cauza acestei incertitudini.  Speculatorii sunt activi: prețurile petrolului au sărit la niveluri record, tocmai din cauza războiului început pe 28 februarie. Va exista mereu specia profitorului de război - printre altele, războaiele se declanșează și pentru că există îmbogățiți de război, care fac bani din nenorocirea și frica celorlalți.  Panica a cuprins toată economia: ca să produci și să vinzi, îți trebuie materie primă și energie, la prețuri predictibile. Marile lanțuri de aprovizionare se asigură de continuitatea afacerilor prin precontracte pe bunuri și plăți viitoare - futures, options,  swaps, hedging.  Producătorii vor să se asigure contra unor evoluții negative ale prețurilor. Doar că zilele acestea riscul este ca producătorii să concureze cu speculatorii, iar furnizorii să nu mai poată acoperi cererea.  Se întâmplă deja cu petrolul și gazul din Norvegia și Algeria, pe care se bazează Spania, Franța, Germania și Marea Britanie: capacitatea celor două țări de cu mult depășită.  Iar GNL - ul din SUA e de 5 ori mai scump decât gazul din Rusia, Algeria și Norvegia și, deocamdată, vine cam pe sponci, dat fiind că SUA are alte priorități acum, altele decât siguranța energetică a UE.

În Dubai, legătura "ombilicală" cu banking-ul este similară: băncile din Emirate au expuneri masive la imobiliare (peste 40% din portofolii), iar investitorii străini (inclusiv indieni, care reprezintă 20-22% din cumpărători) se finanțează adesea prin credite. Dacă prețurile scad abrupt, astw ar putea duce la credite neperformante, restricții de credit și un cerc vicios de vânzări forțate. Criza financiară globală din 2008 a fost declanșată de o bulă imobiliară în SUA (subprime mortgages), leverage extrem în banking (Lehman avea datorii de 613 miliarde USD) și contagiune globală prin instrumente financiare complexe (cum ar fi CDS - pariuri pe riscul de faliment). Recesiunea mondială de atunci s-a soldat cu pierderi de trilioane: statele s-au supra-îndatorat ca să salveze bănci, dar nimeni nu i-a salvat pe micii proprietari și antreprenori. Dubai a avut propria criză în 2009-2010 (scăderi de prețuri cu 60%, salvări guvernamentale), dar a fost mai ”calmă”. În contextul actual, șansele repetării acelei crize globale similare sunt mari dacă războiul se prelungește. Dubai depinde de capital străin (88% expați), turism și comerț, toate afectate de conflict. Închiderea Strâmtorii Ormuz amplifică șocurile energetice (prețuri petrol peste 150 dolari), ducând la inflație globală și recesiune. Expunerea bancară ar putea crea un "efect Lehman Brothers" regional. Deja, bursele UAE au fost închise temporar pentru a preveni panica. Personal, văd aceeași încercare a analiștilor și a jucătorilor din domeniu de a nega criza, la fel cum au făcut în 2007 - 2008. Politicienii de la putere spun că totul e ok. De exemplu: - cică, spre deosebire de piața imobiliară americană din 2008, cea din Dubai din 2026 e mai bazată pe equity (acțiuni) decât pe credit, deci vor pierde mai mult acționarii decât băncile; - cică există rezerve guvernamentale solide (Abu Dhabi oil funds) și diversificare; - cică tranzacțiile continuă (ex: 750 de tranzacții în primele zile de martie, total 2.49 miliarde AED), iar segmentele de lux rămân stabile; - Dubai nu e un hub financiar global ca Wall Street-ul din 2008; impactul ar fi doar regional, cu efecte asupra Asiei (investitori indieni/chinezi) și Europei, dar nu neapărat o criză sistemică; - dacă războiul se termină rapid (cum sugerează unele prognoze), corecția va fi temporară. Dar dacă războiul durează? Riscul crește: șocuri în lanțuri de aprovizionare, turism zero și o "cascadă" bancară, similară cu Evergrande, dar amplificată de penurie de apă și energie.

Se speculează că piața imobiliară din Dubai a pierdut, în câteva zile, 250 de miliarde de dolari, din cauza loviturilor aeriene iraniene. Dacă războiul din Iran se termină în 3 săptămâni, va fi doar o pierdere izolată la câțiva dezvoltători imobiliari și investitori bogați, eventual, spălători de bani. Dacă războiul durează până la vară, atunci este posibilă repetarea scenariului Lehman Brothers. Reamintesc că atunci, în anii 2008-2010, statele lumii vestice au decis să salveze băncile de la faliment, cu bani publici și cu depozitele populației din bănci, cu prețul falimentelor personale sau profesionale și antreprenoriale ale celor mici și fără lobby la politicieni și birocrați. Precizez, de asemenea, că imobiliarele sunt ombilical legate de banking. Speculația privind pierderile de 250 de miliarde de dolari în piața imobiliară din Dubai este o estimare derivată din valoarea tranzacțiilor din 2025 (aproximativ 250 miliarde USD) și ștergerea câștigurilor acumulate. Indexul imobiliar din Dubai (DFM Real Estate Index) a scăzut cu 20-30% în doar câteva zile de la începutul conflictului (28 februarie 2026), ștergând toate câștigurile din 2026 și amenințând să le șteargă și pe cele din 2025. Este panică mare printre investitori, care s-au lansat în vânzări masive de acțiuni la dezvoltatori precum Emaar și Aldar. Este exod de expați și sunt anulări de tranzacții off-plan. Loviturile iraniene au vizat aeroportul Dubai, hoteluri de lux (cum ar fi Fairmont The Palm) și zone rezidențiale, spulberând imaginea de "safe haven" a emiratului. Nu mai vine nimeni în vacanță. Analizele prevăd scăderi de prețuri la imobiliare de 60-70% dacă războiul se prelungește până în vară. Asigurătorii se retrag din contracte sau refuză polițe noi. Degringolada ilustrează vulnerabilitățile sistemice ale piețelor imobiliare, mai ales când sunt legate de datorii masive și șocuri externe. Iată două avertismente de care mai nimeni nu a ținut cont, că eram ocupați cu covid și cu lupta cu clima: A. Cazul Evergrande (China), din 2021-2023, a implicat datorii de peste 300 de miliarde USD, ducând la falimente în lanț, scăderi de prețuri cu 20-30% în marile orașe și un efect de domino asupra băncilor chineze (expunere la împrumuturi imobiliare de trilioane) și a celorlalte bănci sau a fondurilor de investiții legate de băncile chineze. A fost un "moment Lehman Brothers" chinezesc, amplificat de politici guvernamentale, care a încetinit creșterea economică cu 1-2% anual. Legătura cu banking-ul a fost critică: băncile au suferit pierderi din credite neperformante, iar consumatorii au boicotat ipoteci, creând o criză de lichiditate. B. Cazul Signa (Austria și Germania), din 2023; grupul falimentar, cu datorii de cca 25 de miliarde de euro, a expus o bulă imobiliară din Germania și Austria, ducând la creșterea generică a dobânzilor și la scăderi de evaluări cu 20-40% în proprietăți comerciale. A afectat bănci europene (cum ar fi UniCredit și Raiffeisen), cu expuneri de miliarde, și a contribuit la o corecție mai largă în imobiliarele comerciale post-covid. Spre deosebire de Evergrande, Signa a fost mai puțin contagioasă global, dar a subliniat riscurile de leverage ridicat (exces de creditare) în perioade de instabilitate. Ambele cazuri arată cum șocurile imobiliare pot iradia spre sectorul bancar, mai ales când proprietățile sunt folosite ca garanții pentru împrumuturi.

Conform Wall Street Journal, Reuters și Jerusalem Post, cinci avioane de realimentare ale Forțelor Aeriene americane (model KC-135 Stratotanker) au fost lovite și avariate la sol de un atac cu rachete iraniene pe baza militară Prince Sultan din Arabia Saudită. Baza Prince Sultan găzduiește forțe americane și este un hub important pentru operațiuni aeriene în regiune. Există și un incident separat - un KC-135 prăbușit în Irak, cu victime. Pentagonul a evitat comentariile oficiale, dar detaliile sunt confirmate de oficiali americani. Președintele României și majoritatea parlamentară au permis utilizarea unor baze militare de pe teritoriul României pentru realimentarea din aer a bombardierelor americane, cu utilizarea unor avioane de tipul celor bombardate de iranieni în Arabia Saudită. În continuare, România acordă sprijin, bani, arme, energie, gaz și spațiu de manevră economică și logistică Ucrainei.

De altfel, guvernul român își falimentează și industria chimică - Azomureș s-a închis. Oltchim, pe care l-am salvat de la faliment între 2013-2017, urmează să concedieze 1200 de oameni.

Din prețul de 10 lei pe litrul de benzină, Statul român încasează 6 lei. Acciza înseamnă 4 lei. Ironic, ceva similar cu acciza mai este achitat o dată, sub formă de suplimentare a taxei pe proprietatea mașinii și merge la primării falimentare, ca Primăria București, oraș unde sunt cratere în șosea, iar liniile de tramvai s-au transformat în săbii ninja ruginitei. Asupra accizei la carburant se mai așează, anti-constituțional, un tva de 21%, precum și două taxe oarecum ieșite din memoria colectivă: taxa de drum și taxa de salvare de la faliment a Bancorex. O reducere la 3% a tva la carburant și o reducere cu 3 lei a accizei la carburant ar putea face suportabil prețul carburantului, comparabil cu cel din Bulgaria și Ungaria (6 lei). Bolojan a anunțat deja ce are de gând: nț. În factura la energie avem de plată accize, tva, certificate verzi, taxă de co-generare și contracte pentru diferență. Peste 60% din prețul energiei electrice se duce pe taxe și dude climatice, pseudo-științific argumentate. O eliminare a acestor taxe ar putea face costul cu energia suportabil. Un preț de 100 de lei s-ar reduce dintr-un foc la 40 de lei. Energia este supraviețuire în lumea de azi. Nu poți pune taxe pe supraviețuire. Acciza la energie, de altfel, este un nonsens economic, care contrazice chiar conceptul pseudo-științific al luptei cu clima. Acciza e concepută pentru a descuraja consumul de produse poluante, dar nu și pentru a penaliza produsele și serviciile de bază, necesare supraviețuirii. În plus, producătorii de energie plătesc oricum pentru a polua. Dacă nu fac la timp cheltuielile tehnologice necesare “modernizării verzi”, eforturi împuse de calculele “eroilor” birocratici de la Bruxelles ai luptei cu clima, producătorii trebuie să achite certificate de CO2, chestii care sunt obiectul speculației între traderii de la Frankfurt. Acești traderi și băncile din lista scurtă a sistemului fac cifre de afaceri de zeci de miliarde pe an din acest comerț cu lupta cu clima. Profit enorm din vânarea de vânt, adicătelea. Italia și Germania au suspendat acest sistem speculativ (ETS se numește). România aplică ETS în continuare, ca un elev silitor, dar nu prea inteligent. Așa că își falimentează producătorii. De exemplu, Complexul Energetic Oltenia. Totul, din cauza acestui sistem speculativ cu certificate de CO2 (ETS) din care fac miliarde vreo 7 speculatori. Va corecta Bolojan aceste aberații, ca să lase și lumea noastră să supraviețuiască? Nț.

Contractele pentru diferență sunt asigurare a profitului minimal pentru 15 ani pentru producătorii de energie verde.

Banii din bonusul de cogenerare se duc la întreprinderi ca Elcen, pentru a putea produce energie electrică din gaz și energie termică din abur tehnologic