I-E B.🙋🎩@DinVrancea
🔴 Bolojan taie salariile uriașe din justiție și aflăm vestea chiar din plânsetele judecătorilor
Guvernul a prezentat proiectul noii legi a salarizării în sistemul bugetar, proiect asumat politic de PNL, PSD, USR și UDRM. Iar CSM a ieșit imediat să anunțe catastrofa: magistrații pierd bani, justiția este subminată, statul de drept tremură, iar România riscă să rămână fără oameni dispuși să muncească pe salarii de simplu muritor foarte bine plătit.
CSM spune că proiectul „diminuează cu mult veniturile magistraţilor” și le plasează „cu mult sub un nivel de venit corespunzător responsabilităților publice ale judecătorilor și procurorilor”.
Foarte interesant. Dar de când stabilesc judecătorii ce salarii trebuie să primească judecătorii?
De când decide justiția, singură, cât trebuie să câștige mai mult decât medicii? Mai mult decât profesorii? Mai mult decât restul bugetarilor? Și, mai ales, mai mult decât poate duce economia reală?
Pentru că aici este miezul problemei. Salariile din sistemul public nu se plătesc din aer constituțional. Se plătesc din taxe, impozite. Adică din munca oamenilor din privat, care primesc salariu brut, după care statul vine elegant, cu mâna întinsă, și spune: mulțumim, avem de susținut un aparat bugetar care tocmai a descoperit că orice tăiere este atac la democrație.
CSM mai spune că este inadmisibil ca proiectul de lege să se bazeze pe aprecierea executivului cu privire la hotărâri judecătorești definitive privind drepturile salariale ale magistraților.
Pe românește: judecătorii au obținut majorări de salarii prin hotărâri judecătorești, iar acum Guvernul spune că salariile bugetarilor trebuie stabilite prin lege, de Guvern și Parlament, nu printr-un circuit închis în care unii judecători cer bani, alți judecători le dau dreptate, iar nota de plată ajunge la privat.
Ce grozăvie în democrație. Aleșii trebuie să decidă cum se cheltuie banul public. Nu jduecătorii.
Evident, întrebarea simplă este aceasta: care este programul de guvernare al judecătorilor? Când a fost votat? La ce alegeri au candidat cu platforma „salarii mari, pensii speciale și diferențe tranzitorii care să intre, eventual, și în pensie”?
Apoi vine partea cu „diferenţa salarială tranzitorie”. CSM se plânge că nu este clar „dacă va intra în calculul drepturilor aferente la momentul pensionării”, ceea ce ar genera „în mod mascat inclusiv o nouă diminuare a pensiei de serviciu”.
Păi tocmai aici e frumusețea. Dacă este tranzitorie, nu este pe viață. Dacă este compensatorie, nu devine automat temelie pentru pensie specială. Dacă a apărut ca mecanism de trecere, nu trebuie transformată în monument național al dreptului câștigat.
Dar în România orice sumă temporară are ambiția de a deveni eternă. Mai ales când eternitatea este plătită de altcineva.
CSM mai spune că, în cazul promovării la o instanță superioară sau trecerii într-o treaptă superioară de vechime, ar putea apărea „consecința absurdă” a scăderii drastice a drepturilor salariale.
Absurd este altceva. Absurd este să construiești un sistem în care unele venituri au crescut pe datorie, prin mecanisme greu de explicat publicului, iar când vine cineva și spune „stați puțin, trebuie să revenim la o regulă clară”, răspunsul să fie: se prăbușește justiția.
Nu se prăbușește justiția când se cere ordine în salarizare. Se prăbușește încrederea publică atunci când fiecare categorie puternică din stat își apără privilegiile ca pe ultima redută a civilizației.
CSM mai avertizează că un magistrat care intră în profesie după adoptarea legii va avea un venit „la un nivel absolut de neacceptat”, mult mai mic decât al colegilor intrați cu un an înainte.
Cum să spunem delicat: poate acesta este nivelul pe care România și-l permite acum.
Ani la rând, statul a mărit salarii, sporuri, pensii și promisiuni pe împrumuturi, pe datorie. A fost minunat. Toată lumea a băut șampanie bugetară pe cardul generației următoare.