Roxana
34.7K posts
Roxana
@puttycat
'I am not young enough to know everything.'
Lalaland Katılım Ekim 2008
583 Takip Edilen27.6K Takipçiler
@Legographos Ohhh, la mine sunt de spate, mă dor toți mușchii spatelui de la dormit aiurea :))
Română
@aduzsardi ...suntem amândoi frustrați 🤣 Eu am nevoie de somnul lui de prânz pt că nu-l pot suporta o zi întreagă (mai și lucrez de acasă majoritatea timpului, el la creșă rar). El nu cred că mai are nevoie. Când doarme la prânz, se mai culcă la 11.30 noaptea... cel mai devreme 🤡
Română
@aduzsardi Mda, și al meu a dormit foarte bine când era bebeluș. N-am știut să mă bucur suficient de zilele în care dormea aproape non-stop :))) Câți ani are al tău? Al meu 2 ani și 10 luni dar de prin octombrie deja ne chinuim cu somnul de prânz. El refuză, eu insist...
Română
@cristian_stanel :))) săraca, nici nu știe ce o așteaptă... îi arde de călătorii cu copilul de o lună. O să aibă supriza vieții ei :))
Română
@puttycat Păi de ce nu poate să achiziționeze bilete ? Îl ia că bagaj de mână 😃
Română
@sim0nica La mine pe plantație se acordă 3 zile suplimentare de concediu peste alea 21 sau câte ai normal, dar doar dacă le termini pe cele oficiale. Cele 3 zile sunt de "wellbeing", cică tocmai să nu ajungi în burnout. Și chiar ești încurajat constant să-ți iei toate zilele+cele 3.
Română
@aelena_n @iamann2489 Tatăl copilului meu a preferat azi să facă o drumeție cu risc crescut de avalanșă, doar ca să nu stea acasă cu noi. Oricum, și dacă e acasă, e ori la budă, ori la țigară, ori în pat unde de cele mai multe ori doarme. Măcar se ocupă de gătit (dar 50% tot ca să scape de copil 🤣)
Română
@aelena_n @iamann2489 Ai dreptate, dar ce zice tipul ăla e un picuț diferit: el vrea să se joace cu copilul doar o oră-două pe săptămână maxim, că-n rest nu-i place sau are treburi mai bune de făcut. Aia nu e ok, deși mulți tați pe care îi cunosc fac parte fix din categoria asta.
Română
Acest domn îmi apare pe timeline întrebându-se dacă e un om nașpa pentru că el nu are chef să se joace cu copilul de 4 ani. Și povestește cum băiețelul lui l-a deranjat de la cafeaua de dimineață că voiau să se joace împreună.
Nu am copii, dar am dreptul să spun câteva chestii din boxa comentatorilor:
— Tu ai ales să faci copilul, nu ți-a pus nimeni sula în coastă ca să-l faci.
— Dacă ai ales să faci copilul, apoi fratele meu, nu mai există „timpul meu la cafea”, cel puțin până când copilul face 18 ani și pleacă din cuibul părintesc.
— Nu ești monstru, dar căcănar ești, cel puțin din perspectiva copilului, care, fără supărare, observă când părinții se joacă cu ei în sictir.
Altceva nu știu ce să mai zic. Poate cei care aveți copii mai aveți ceva de adăugat după ce citiți epistola lui.
Justin Murphy@jmrphy
Am I just a monster? It's been 4 years since I became a father and I'm beginning to fear for my soul. The truth is I just don't like being around kids for very long. Historically, this is not uncommon among fathers, but today it feels almost illegal. It's causing me a lot of confusion and anguish. The ideal amount of time I would like to spend playing with my kids is probably about 70-140 minutes a week—roughly ten minutes each day, maybe 2x/day, taking breaks from work. My feelings of love toward them are perfectly strong, but if I have to watch them or entertain them for more than about 10 minutes my blood starts to boil. I just want to be working, or accomplishing something. I try to be grateful, but it doesn't work. It's 9 AM this morning, Saturday, January 3. It's a sunny, warm day here in Austin, and my four-year-old son is begging me to play catch in the street. I was drinking coffee, still waking up, so I didn’t really feel like it, but at this age his desire to play is insatiable. He begged and begged, so I conceded, and with a smile. I have no problem being a kind and loving father, the problem is only that I do not enjoy it. It's not that I'm trying to maximize my personal pleasure; it just seems wrong that I experience so little delight when my dad friends all claim to experience so much. It was beautiful. We live on a picturesque, tree-lined block. I am even relatively relaxed from the holiday rest. Playing catch with your son is supposed to be an iconic, peak experience. Yet for every single minute, on the inside, I just don't want to be there. I want to be drinking my coffee in peace. Then I feel guilty and absurdly ungrateful, and ashamed, when we're done. I know that when he is a teenager, I'll long to have these days back. I have all of this perspective rationally, and I've been very patient and steadfast trying to digest it, but nothing fixes me emotionally. Am I a terrible person? Or is my feeling within a certain range of historically normal and it's modern parenting norms that are off? Whether it's my fault or not, I don't even care, I just want to figure this out. Something is wrong and I no longer have the excuse of being new to this.
Română
Știu că sunt o babă ruptă de realitate, da' pentru adolescenții de azi chiar e normal să petreacă la 15-16-17 ani revelionul singuri, într-un bar? Și prin singuri, mă refer la fără părinți, sau măcar adulți.
Întreb pe bune, chiar nu știu, cu gândul la cazurile din Elveția... :(
Română
@georgi_vintila Pot să mă sinucid de acum? Prelungesc agonia inutil... :(
Română
@puttycat Dimpotrivă, o să îți scoată la iveală toate defectele🤣
Craiova, România 🇷🇴 Română
@puttycat Ne auzim după ce face 9 ani🤣🤣
Craiova, România 🇷🇴 Română
@puttycat E ca la Politehnică, primii cinci ani sunt mai grei, până ajungi in anul trei 🤣
Română
