Mathusalem
13.5K posts

Mathusalem
@matusalem1989
Nu mai stiu daca ceea ce ne bucura sufletul este o intamplare, revolta, sau este o normalitate!









“ Cu zâmbete… fără cuvinte” ===================== Un zâmbet cald și-n ochii lor Se văd toți anii ce-au trecut, Și parcă timpul, călător, Le-a dus iubirea prin trecut. Ne-au așteptat c-o vorbă bună Când pașii noștri se pierdeau Și-au transformat orice furtună, În drumuri ce ne ocroteau. Cu mâini trudite și tăcute, Ne-au susținut cât au putut, Din griji numai de ei știute, Ne-au dat și-atunci când i-a durut. Au pus în noi speranțe vii, Chiar dacă le era mai greu, Și-au dăruit, fără să știi, Tot ce-aveau mai bun din ei mereu. Ne-au fost și scut, și alinare, Și sprijin blând la orice pas, Iar azi, când bătrânețea-i doare, Le datorăm tot timpul ce le-a mai rămas. Și poate n-am recunoscut Cât de adânc îi prețuim, Dar fiecare gest făcut Le-arată cât de mult încă-i iubim. Să-i prețuim cât sunt aproape, Cât încă ne mai spun povești, Căci timpul toate le desparte Mai repede decât gândești. Părinții n-au cerut răsplată, Nici vorbe mari, nici jurăminte, Doar să le fim aproape câteodată, Cu zâmbete… fără cuvinte. (17 Mai 2026)
































