Tomaso

@SpaceTramp_ Aberații tipic useriste. Ignore.

@tomaso_sp Negi ca e un partid de violatori? Ca au tras tepe si au furat apartamente de la batrani? Ca defapt aur e aripa violenta a psd-ului?

AUR are o consistență doctrinară conservatoare reală.  
Iar asta se vede din modul cum gândesc și se exprimă vectorii lor de comunicare. Cine este heităr AUR nu îi vede și pentru ei nu există.   Să fie sănătoși,  ceea ce contează este opinia cetățeanului fără un bias partinic, axat pe interesele lui DIRECTE   Mie, de exemplu, îmi plac ideile conservatoare axate pe politicile de dreapta clasică, dreapta liberală creștină.   După o lung deșert al ideilor parcurs fără chef,  pentru prima oară după muuuuulți ani îmi regăsesc plăcerea de a susține idei și oameni cu care pot rezona pe deplin. Simt că pot vota cu speranță, în mod pozitiv.     Am renunțat de peste 20 de ani să mai votez negativ și am crezut că așa va fi de acum înainte.     Dar, uite că este adevărat, never say never!   Articol scris de Doamna Silvia Uscov,  vector de comuncare al AUR. Și spun așa:   Iată cum arată imaginea AUR în ochii mei!   Oameni care înțeleg faptul că pentru a face politică cu adevărat TREBUIE să ai idei și să le susții. În fond, politica reprezentativă asta înseamnă.   O delegare a dreptului de vot bazată pe idei și principii.  Votezi cu cineva care îți transmite ceva și pe care îl simți a fi în rezonanță cu propriile idei despre lume și viață. Pentru ca apoi acesta să te reprezinte, să voteze ca și când votezi tu.   Iată cum gândesc politicienii care vor conduce destinele acestei țări.     
Silvia Uscov este un asemenea politician.   Exprimă ideile pe care eu mi le doresc a fi susținute de noul val de politicieni.  
Tineri, curați, lipsiți de sforile cu care securiștii ar putea să-i transforme în paiațele lor.   Link la articolul care merită citit pentru că este o clarificare doctrinară:   silviauscov.ro/p/sunteti-nist…

@SpaceTramp_ Ha, ha, ha, s-au activat echipele de intervenție rapidă 😸 Deocamdată nu văd nicio replică suficient de inteligentă pentru a merita vreun răspuns.

@tomaso_sp Cine ma? Aur e un partid de violatori si jefuitori de batrani.

Aceștia creează școli acolo unde nu există școli, operează media acolo unde nu există media și generează un alt limbaj care să deconstruiască bunul-simț comun existent. Aceasta este rolul „prințului modern”, adică al colectivului revoluționar. Nu simplă protestare, ci o afacere culturală care oferă societății un nou leadership moral și intelectual. În cele din urmă, locul cel mai profund al puterii nu este la baricade, ci în mintea noastră. În momentul în care o anumită ordine socială pare „de la sine înțelesă”, acea ordine a câștigat. Invers, când acel „de la sine înțeles” se clatină, istoria începe să se miște. Ceea ce Gramsci a continuat să scrie în închisoare a fost exact un instrument de gândire pentru a deconstruct acel „de la sine înțeles”. —
Douglas C. Youvan (cercetător)
„Arhitectura consimțământului: O analiză comprehensivă a teoriei hegemoniei culturale a lui Antonio Gramsci, a leadershipului intelectual și a structurilor de putere moderne”

————————  Pentru ceea ce urmează scris mai jos -  idei extrase din materialul sursă notat la final   În închisorile fasciste italiene, Antonio Gramsci s-a confruntat cu un paradox.
De ce consimt muncitorii la un sistem care îi exploatează? Teoria tradițională a puterii răspunde: „Poliția și armata îi silesc pe oameni să se supună”. Dar Gramsci a înțeles. Puterea cu adevărat puternică este invizibilă. Ea se ascunde în cotidian – școli, media, religie, familie – și convinge oamenii că „așa este firescul”. Gramsci a numit asta „hegemonie culturală”. Clasa dominantă nu obține „consimțământul spontan” al maselor prin violență, ci prin leadership intelectual și moral. Ea răspândește, prin educație și presă, o poveste care face interesele unei clase să pară „interesele națiunii întregi”. Nucleul acestei teorii este conceptul de „stat integral”. Statul este totalitatea societății politice (poliție, armată) și a societății civile (școli, biserici, media). Dispozitivele de violență stau în spate, dar funcția cotidiană aparține societății civile, care produce consimțământ. Cheia pentru a descifra mecanismul psihologic al acestui consimțământ este distincția dintre „bunul-simț comun” și „bunul-simț bun”. „Bunul-simț comun” este acea percepție a realității necritică, impregnată de viziunea lumii a clasei dominante sub forma unor tradiții sau zicale vechi de ani. „Salariul nu crește din cauza crizei economice, deci n-avem ce-i face”; „Cineva care e hărțuit are și el o parte din vină” – astfel de credințe susțin consimțământul la dominație din interior. În schimb, „bunul-simț bun” este înțelepciunea critică și practică născută din experiența muncii și a vieții de zi cu zi. „E absurd să fii punctual și să faci ore suplimentare neplătite”; „Când muncești cinci zile pe săptămână cu normă întreagă și tot ai insecuritate financiară”. Acestea sunt încă fragmentare, dar contrazic în esență logica dominației. Hegemonia este procesul prin care acest „bun-simț bun” este înăbușit în interiorul „bunului-simț comun”, determinând oamenii să acționeze în continuare pe baza unei conștiințe contradictorii. Aici intervine strategia lui Gramsci. Distincția dintre „războiul de manevră” și „războiul de poziții”. Un război de manevră, precum Revoluția Rusă, este eficient doar în societăți unde societatea civilă este subdezvoltată și statul se bazează pe violență goală. În Europa de Vest, societatea civilă (școli, media, biserici etc.) funcționează solid, iar în prezent, funcția ei lucrează zilnic în direcția producerii consimțământului față de clasa dominantă. Ce este necesar este „războiul de poziții”. O luptă pe termen lung pentru a cuceri, unul câte unul, bastioanele societății civile – educație, media, religie, cultură. Aceasta nu este despre alegeri sau greve, ci despre organizarea „bunului-simț bun” al oamenilor și construirea unui nou „bun-simț comun” prin activități culturale. Neoliberalismul modern este un exemplu perfect al acestei teorii. Principiul pieței a răspândit în lume „bunul-simț comun” că „competiția este singurul principiu rațional”. Oamenii nu mai sunt cetățeni, ci „antreprenori responsabili pentru ei înșiși”, simțind șomajul sau sărăcia ca pe un eșec personal. Ideea în sine că „nu există alte alternative” reprezintă victoria hegemoniei. Era digitală a rafinat această structură și mai mult. Algoritmii funcționează ca „noi intelectuali organici”. Învață interesele și anxietățile noastre și, prin prezentarea unei realități personalizate, produc consimțământ automat. Bulele de filtrare divizează masele și împiedică formarea unei „voi naționale comune”. Dar există speranță. Gramsci a vorbit despre posibilitatea unei „hegemonii contra”. Așa cum clasa dominantă are intelectuali organici proprii (manageri, tehnicieni, jurnaliști), clasa subordonată trebuie să-și crească propriii intelectuali organici, născuți din mase.

Antonio Gramsci (1891–1937) a fost un filosof, teoretician marxist, jurnalist și politician italian, unul dintre cei mai importanți gânditori marxiști ai secolului XX. •Născut în Sardinia, într-o familie săracă, a suferit de la naștere de probleme grave de sănătate (gibozitate). •A studiat la Universitatea din Torino, unde s-a implicat în mișcarea socialistă. •A fost cofondator al Partidului Comunist Italian (PCI) în 1921. •Ales deputat în 1924, a fost arestat de regimul fascist al lui Mussolini în 1926 și condamnat la 20 de ani de închisoare. •A murit în 1937, la scurt timp după eliberare, din cauza condițiilor grele de detenție. În închisoare a scris celebrele Caiete din închisoare (Quaderni del carcere), opera sa fundamentală. Gramsci a dezvoltat marxismul clasic, adaptându-l la realitățile societăților occidentale dezvoltate. Principalele sale contribuții: 1Hegemonia culturală
Conceptul său cel mai cunoscut. El susține că clasa dominantă (burghezia) nu își menține puterea doar prin forță economică sau represiune de stat („hegemonie politică”), ci mai ales prin controlul asupra culturii, educației, mass-media și valorilor societății. Astfel, valorile burgheze devin „bun simț” (sensus communis) acceptat de mase. 2Războiul de poziție vs. Războiul de mișcare ◦În Rusia (țară înapoiată) a funcționat „războiul de mișcare” (revoluție directă, frontală). ◦În Occidentul avansat este nevoie de războiul de poziție: o luptă lungă, culturală și ideologică pentru cucerirea hegemoniei înainte de preluarea puterii politice. 3Intelectualii organici
Fiecare clasă socială își creează propriii intelectuali (nu doar academicieni, ci și jurnaliști, profesori, artiști, activiști). Clasa muncitoare are nevoie de intelectuali organici care să elaboreze o contra-hegemonie culturală. 4Statul integral și societatea civilă
Statul nu este doar guvern + aparat represiv, ci include și societatea civilă (școli, biserică, sindicate, mass-media). Revoluția trebuie să cucerească mai întâi societatea civilă. 5Istoricism absolut și critică a determinismului economic
Gramsci respinge varianta rigidă a marxismului („baza economică determină tot”). El subliniază rolul activ al culturii, al voinței politice și al „blocului istoric” (alianța dintre clase și idei). Ceea ce vedem mai sus reprezintă un plan de acțiune.  
Să analizăm mai în profunzime, având ca referință ideile acestui gânditor marxist.  
De ce? Pentru că gândirea lui Gramsci a avut o influență enormă asupra: •Noii Stângi occidentale (anii ’60–’70) •Studiilor culturale (Cultural Studies) •Teoriilor despre media și ideologie •Strategiilor politice ale partidelor de stânga din Europa Mulți văd în conceptul de hegemonie culturală o cheie de înțelegere a modului în care se mențin puterile dominante astăzi, chiar și fără dictatură deschisă. Pe scurt, Gramsci a mutat accentul marxismului de la fabrică la cultură și de la revoluția violentă la lupta pentru mințile oamenilor. Există o corelație clară și frecvent discutată – mai ales de critici conservatori sau anti-globaliști – între conceptele lui Antonio Gramsci și modul în care funcționează agenda multor ONG-uri finanțate de Open Society Foundations (OSF) ale lui George Soros, precum și de rețelele neo-marxiste mai largi. Nu este o legătură directă, explicită sau asumată de Soros însuși (el se revendică de la Karl Popper și de la ideea de „societate deschisă”, nu de la marxism), ci una strategică și funcțională: metodele de acțiune coincid surprinzător de bine cu „traseul” imaginat de Gramsci. Să analizăm punct cu punct ideile acestea în corelație cu metodele de acțiune ale lui Soros și adepților săi:

Nu este o „conspirație”, ci o convergență strategică 
Soros însuși nu citează Gramsci și se opune explicit marxismului (a contribuit la prăbușirea comunismului în Est prin finanțarea societății civile anti-sovietice). Filosofia sa este popperiană (societate deschisă, pluralism, anti-dogmă). Dar efectul practic al finanțărilor sale coincide cu playbook-ul gramscian: transformarea valorilor occidentale prin societatea civilă, fără revoluție violentă. Mulți neo-marxiști (Critical Race Theory, gender studies, postcolonialism) beneficiază indirect sau direct de aceste fonduri, chiar dacă Soros nu este „neo-marxist” ideologic. Criticii de dreapta văd aici o împlinire practică a gramscianismului („Cultural Marxism” ca termen polemic). Susținătorii lui Soros văd doar promovarea drepturilor omului și a democrației liberale. Realitatea este că strategia funcționează exact cum a descris Gramsci: cucerirea culturii precede (și face posibilă) schimbarea politică profundă. În concluzie, ideile lui Gramsci bifează perfect traseul observat în ultimii 30 de ani. Fie că e intenționat sau emergent, rețeaua Soros+ONG-uri+neo-marxiști a aplicat cu succes rețeta gramsciană în Occident: război de poziție cultural prin societatea civilă. Diferența e că, spre deosebire de 1917, „revoluția” nu mai are nevoie de tancuri – are nevoie de granturi, curricule universitare și narative media. 
Să mergem și mai mult către originea acestor idei pentru a putea să le înțelegem geneza, cum au luat naștere.

Doamna Uscov nu face a pledoarie “anti”. A scris despre necesitatea măsurilor de reducerea poluării urbane într-un mod clar. Articolul se referă la cu totul altceva. Este vorba despre măsurile pe care stânga le impune din considerente doctrinare, nu pentru a combate poluarea. Chiar a accentuat că în timp ce dreapta nu se opune transportului în comun, stânga vrea să impună măsurile colectiviste în loc să insiste pe diversitate și redundanță. Spuneți de Copenhaga. Vedeți dumneavoastră în București copierea soluțiilor lor? Eu am mari îndoieli că se pot implementa soluțiile acestora. Cine să meargă cu bicicleta sau cu transportul în comun? La 40 grade sau la 0 grade? Cu plase, cu copii, oameni în vărstă, bolnavi, alergici? Ar fi imposibil. România are o populație îmbătrânită și bolnavă. Tinerii sunt puțini, nu sunt o majoritate. Clasa medie din jurul Bucureștiului nu poate face naveta cu transportul în comun. Și atunci, dacă crezi că prin transplant de soluții vei obține un succes, doar pentru că ideologia vrea să bifeze niște obiective imposibil de implementat, eșecul va fi crunt. Soluțiile conservatorilor sunt de bun simț. Dreapta nu spune “vrem doar mașini”. Spune că trebuie lăsată libertatea cetățeanului de a alege soluția cea mai potrivită pentru necesitățile lui. Dreapta este pentru libertatea de a alege în mod individual. Stânga vrea schimbări făcute cu forcepsul și cu de-a sila. Asta este diferența pe care articolul Doamnei Uscov o scoate în evidență. Nu ați parcurs articolul în întregime :) Îmi dau seama din felul în care ați răspuns. Nu o spun cu tentă de reproș

@tomaso_sp Distinsa doamnă nu realizează că tocmai transportul în comun mai aerisește străzile. Bine, niciun oraș n-a rezolvat integral problema traficului la orele de vârf, dar folosirea bicicletei și a transportului în comun duce la rezultate bune, vezi Copenhaga. Metropola cere așa ceva!

@derapaje Firmele nu au muncitori. De peste 10 ani este la fel. Iar muncitorii sunt in mod majoritar de prin alte tari

Sa te kci in aurostrazile Germaniei ca e plin de santiere unde nu munceste nimeni si mergi ca melcu’

@aristroolte @Fred112233dbmn @SilviaUscov T

@tomaso_sp @Fred112233dbmn @SilviaUscov Vedem în instanță. Din gura e usor sa spui că alții mint. Eu sunt Nr sigur că au dreptate. Cu ce poți tu să mă contrazici in afara de un tupeu vecin cu nebunia.

Dominic Fritz, prezentați scuze publice sau mergem în instanță pentru acuzațiile aduse partidului AUR? Aveți termen până luni, 4 mai, ora 12:00! Verifica email-ul USR și al Primăriei Timișoara pentru a citi somația transmisă de partidul AUR în această dimineață!

@aristroolte @Fred112233dbmn @SilviaUscov Dacă pe linia asta vor să-l apere pe Friț, o să piardă. Cred că vor merge pe declarație politică, adică cum ar fi că a vb și el ca politician care bate câmpii.

@Digi24_HD Consevele securiste ale bruxelezilor ies la interval.

Deputatul Alexandrin Moiseev, ales pe listele SOS: Nu votez moțiunea împotriva celui mai competent premier de la Revoluție până acum digi24.ro/stiri/actualit…

@DanCadar @SilviaUscov Marș la Kiev 😸!

@SilviaUscov Tu esti proasta aia care sustinea ca trebuie desfiintata banda de autobuze? Mai ai tupeul sa ai pareri pe internet? Mars ma la Moscova!

@Fred112233dbmn @SilviaUscov Politicienii din ucraina și r.moldova care spun așa ceva mint ca porcii

@SilviaUscov Mvaaaauii. Ce sa ne facem ? Cand politicieni din Ucraina și Republica Moldova declara direct ca George Simion s-a întâlnit cu agenți GRU, tu sa vii acum și sa joci piesa “virginității”. Sunteți bolnavi de instanțe. Cand Simion jignește peroanele cu handicap, cum e ?

@GabrielManole6 @GPiperea Speculații

@tomaso_sp @GPiperea Pai Georgescu a fost la putere. Iar Simion a primit bani sa faca galagie. El ii spune marketing

@valahu69 @GeorgeMioc Te excită ideea de a avea relații sexuale cu un bărbat?!? 😁

@tomaso_sp @GeorgeMioc Ma frend, am io alt plan pentru tine. Iti servesc muie pe saturate, dimineata, pranz si seara, de planul asta ce zixi?

Înțeleg că planul PSD este simplu: să dea jos guvernul Bolojan cu ajutorul AUR și apoi să facă o ofertă „de nerefuzat” către PNL, pentru a continua guvernarea alături de liberali, UDMR și, eventual, USR. AUR va fi mulțumit că a dat jos guvernul și a generat instabilitate și haos, din asta trăiesc și se hrănesc partidele bolșevice. Eu sper, totuși, ca în PNL să fie destui oameni decenți care să nu se lase cumpărați și să facă o nouă combinație „Ciucă-Ciolacu”. Dacă PNL va face asta, eu nu cred că va mai intra în Parlament, va avea soarta PNȚCD. foto (prostălăul sibian)

@valahu69 @DanDumitriu69 @GeorgeMioc Mda, muia care vă unește. Aveți o obsesie cu muia. Eu sunt taliban hetero, nu am atracție spre bărbați. Dacă tu ai asemenea preferințe, să dai muie unui bărbat, îți recomand să încerci pe un forum de useriști. Multe succesuri îți urez.

@tomaso_sp @DanDumitriu69 @GeorgeMioc Eu ti-am zis ca numai muia te scapa, o pula in gura permanent, te ajuta sa nu vorbesti prostii!

Am discutat, am schimbat nişte idei, dar cred că este cazul să punem punct. 40% sunt 40%. Democraţia se face la vot şi niciunde în Constituţie nu scrie că votul unui analfabet are valoare diferită ca votul unui academician doctor docent, profesor emerit, laureat la Festivalului naţional Cântarea României. Acesta este cadrul democratic. Ne place, nu de place, aşa funcţionează. În rest sunt poveşti. Hai, seară bună să ai!

@tomaso_sp @GeorgeMioc Având în vedere că 40% sunt analfabeți funcționali, am rețineri destule despre discernământul românilor. Scuza că "nu au fost la putere " mă încântă la fel de mult ca "te agresez sexual scroafo" sau "ce mă fac eu cu voi", adică deloc.

Preşedintele nu are în fişa postului să pună vreo presiune pe un partid. Dimpotrivă! Aţi înţeles voi greşit. Dacă AUR şi PSD vor decide că trebuie să conducă România, atunci vor conduce ţară pentru că Poporul Român i-a votat şi pentru că aşa funcţionează democraţia. Preşedintele nu poate fi un baros contra partidelor. Că aţi înţeles voi greşit, că aveaţi aşteptări, nasol pentru voi, asta este, veţi învăţa o lecţie de viaţă.

Ce ar fi avut de făcut președintele? Ce a promis: să pună presiune publică pe PSD. Ce mi-a promis că va face. Deci, ce nu vă spune președintele. Link: linktw.in/rwcBpj