Matthew Hoh

Analysts were wrong about how degraded and weakened Hezbollah’s capacity was after the 2024 war; in reality, Hezbollah was practicing a “strategic patience” like Iran, US military analyst @MatthewPHoh explained in an interview with VPol Journalist Hussein Assaf @EyesOnSouth1. ￭ “Hezbollah was willing in the last 15, 16 months since the so-called ceasefire took place to quietly build back up, to quietly prepare and to carry out this war against Israel in conjunction with the Iranians.” ￭ “I certainly had this wrong in the sense of how degraded Hezbollah had been in the 2024 war with Israel, as well as to the success Israel had in terms of separating Hezbollah from other groups and allies in the region.” ￭ “I thought that Hezbollah's capability to conduct operations against Israel was greatly harmed. I thought that much of the understanding of Hezbollah's capabilities prior to 2024 had been exaggerated… A lot of us got this wrong or had it upside down.”

#PARTEA A-III-A ILUZIA VICTORIEI PRIN HAOS BLOWBACKUL INEVITABIL– LECȚIILE LUI MATTHEW HOH de @ITilvescu 🇷🇴 Pe măsură ce conflictul cu Iranul intră în a treia săptămână, realitatea de pe teren confirmă pe deplin avertismentele lui Matthew Hoh privind războaiele fără sfârșit și mitul decapitării. Hoh, fost căpitan de infanterie marină și diplomat, a demisionat în semn de protest împotriva războiului din Afganistan. El oferă o perspectivă critică bazată pe experiență directă: intervențiile SUA nu distrug rezistența, ci o regenerează prin radicalizare și naționalism. Asasinarea lui Ali Larijani (17 martie 2026), considerată un „linșaj politic” a celui considerat un pilon al moderației interne, nu a provocat colapsul regimului – dimpotrivă, a accelerat mobilizarea radicală și regenerarea structurilor de comandă. Hoh descrie acest fenomen ca pe un „joc al disperării” al administrației Trump și al lui Netanyahu: războiul servește exclusiv interese interne politice și economice, nu victorii strategice reale. Este vorba numai despre ei, nu despre America și Israel. Într-un interviu recent „The Desperation Play: Why Trump & Netanyahu Need This Iran War” (Dialogue Works, martie 2026), Hoh subliniază contradicțiile narațiunii oficiale: Trump a numit inițial conflictul o „excursie scurtă” care „se va termina repede”, dar obiectivele, de la o zi la alta s-au multiplicat vag – distrugerea programului de rachete, eliminarea marinei iraniene, ruperea alianțelor regionale (Hezbollah, Houthis), blocarea programului nuclear. Aceste ținte sunt imposibile fără ocupație totală, exact cum avertiza și profesorul John Mearsheimer. „Această idee a decapitării va duce la victorie… Ideea de bază fiind că vei provoca o întrerupere în lanțul de comandă… Nimeni nu mai știe cine e la conducere. Oamenii încep să se certe între ei și apoi se creează un vid.” • „De foarte multe ori ajungi să elimini tocmai pe cei care ar fi putut fi în favoarea negocierilor, pe cei pe care i-ai putea descrie ca fiind moderați.” • „Obiectivul nu este să pui la putere pe cineva mai prietenos cu SUA, ci… să creezi un eșec total al statului… Este diabolic.” (referindu-se la ideea de a transforma Iranul într-o „Sirie”) • „Acest război împotriva Iranului se întâmplă pentru că SUA este un imperiu, iar națiuni precum Iranul, care se opun hegemonului… vor avea întotdeauna un astfel de război ca destin.” • „Escaladarea duce doar la înfrângere strategică.” Aceste afirmații se aliniază perfect cu realismul ofensiv al lui Mearsheimer: statele nu se prăbușesc prin eliminarea liderilor, ci devin mai reziliente prin redundanță structurală și radicalizare. Diferența esențială: Mearsheimer analizează structural (anarhie internațională, supraviețuire rațională), în timp ce Hoh adaugă dimensiunea umană și morală – fiecare lovitură americană alimentează insurgența naționalistă, elimină moderatii și generează haos metastazat. Pe tema rezilienței iraniene, cei doi gânditori ajung la aceeași concluzie, dar din perspective diferite. Mearsheimer explică de ce reziliența există din punct de vedere geopolitic structural: statele supraviețuiesc rațional prin descentralizare și redundanță, iar schimbarea de regim fără ocupație totală este imposibilă. Hoh explică cum se manifestă acest lucru pe teren: eliminarea liderilor moderați (cum a fost cazul lui Larijani) lasă loc doar radicalilor, iar fiecare intervenție militară americană hrănește rezistența naționalistă populară împotriva ocupantului. Împreună, cei doi validează ideea centrală: mitul decapitării transformă o dispută regională într-un război existențial, în care modelul hegemonic occidental (superioritate tehnologică și eliminări fizice) se lovește de modelul rezilienței regionale (sacrificiu, adâncime geografică și generarea de haos global ca descurajare). Impactul economic cuantificat – metastaza haosului devine realitate Datele de la mijlocul lunii martie 2026 confirmă avertismentele lui Hoh, Steve Hanke și Jeffrey Sachs privind o viitoare catastrofă economică: Prețul petrolului Brent a crescut de la aproximativ 62 dolari pe baril (începutul anului 2026) la peste 100–106 dolari acum, adică o creștere de 70–90 % în ultimele săptămâni. Utrmează vârfuri temporare estimate la peste 150 dolari dacă Strâmtoarea Hormuz rămâne închisă. Aceasta asigură aproximativ 20 - 30% din aprovizionarea globală cu petrol (21 milioane de barili pe zi). Perturbările parțiale înseamnă o pierdere zilnică de 4–6 milioane de barili. Rezervele Strategice ale SUA (SPR) sunt la circa 415 milioane de barili la sfârșitul lunii februarie; Trump a autorizat eliberarea a 172 milioane de barili (pe o perioadă de 120 de zile), ca parte a unui acord IEA de 400 milioane de barili total. La ritmul actual, rezervele SUA ar putea ajunge sub nivelul critic în mai puțin de 6 săptămâni. Costul global estimat: 300–500 miliarde de dolari pierderi în primele 3 luni (inflație energetică plus lanțuri de aprovizionare rupte). Analize Goldman Sachs și BofA: prețul mediu Brent pentru 2026 revizuit la 77–85 dolari pe baril (față de 61–70 dolari anterior), cu potențial de peste 100 dolari dacă normalizarea se întârzie. Hoh avertizează explicit: acest război va ajunge acasă, în SUA – prin inflație explozivă, șomaj, erodarea credibilității și riscuri de autoritarism intern (supraveghere sporită sub pretext de securitate). Iranul, la rândul lui trece la economie de război și subzistență, transformând prețul barilului în arma principală – exact „sirianizarea” la scară continentală. Concluzie: Ignorarea lecțiilor lui Hoh (și ale lui Mearsheimer, Sachs, Walt, Hanke) a permis ca „iluzia victoriei prin haos” să devină paradigma dominantă. Asasinarea lui Larijani a fost punctul de cotitură: a accelerat regenerarea radicală iraniană, a blocat parțial Hormuz-ul și a declanșat o criză energetică globală. Rezultatul nu va fi hegemonie consolidată, ci un Orient Mijlociu fragmentat, o economie mondială permanent rănită și o Americă slăbită strategic. Singura ieșire realistă rămâne diplomația autentică – nu escaladarea disperată. America first? Israel first? @CG_Romania🇷🇴 @georgesimion🇷🇴 @ancaalex72 @MatthewPHoh

US-Israel munitions burn: $10-16 billion in the fist 4 days alone The Payne Institute conducted a detailed ledger study tracking the types and quantities of munitions expended during the first 96 hours of the conflict. According to their analysis, 5,197 projectiles were fired. A few days ago, I highlighted the emerging shortages, not only of air-defense interceptors, but also of precision-guided munitions. This concern is now strongly validated by the Payne Institute’s findings, which show that up to one-third of certain critical stockpiles were consumed in just four days. Considering the 55-65% decline in Iranian attack intensity observed over the past week, a 17-day projection of total munitions expenditure puts the estimated cost at an average of $22-30 billion for offensive and defensive weapons combined. For defensive systems specifically, I applied the Hudson Institute’s estimate of a roughly 75% reduction in Iranian missile and drone launches. The most alarming finding is that this calculation points to the near-exhaustion of Israel’s Arrow interceptors and places several other systems in critically low stock levels. It also indicates that stocks of key precision-guided munitions are rapidly approaching depletion. This is a serious problem because both advanced interceptors and precision munitions have relatively slow production cycles. This situation once again highlights what experts call America’s “industrial resilience gap”, especially when it comes to the rare minerals and raw materials needed to produce more advanced missiles and munitions. We already saw the same weakness during the Ukraine war in 2023–2024. Even before the Iran conflict began, the United States had started slowing down arms deliveries to Europe. The truth is that replacing spent ammunition is not something you can solve overnight with extra money or a presidential order. It depends on a long, fragile supply chain that starts with mining critical minerals and explosive chemicals, passes through specialized component suppliers, and only ends at certified factories that simply cannot be switched to full speed on demand because U.S isn’t a war economy. This is not solely an American problem, it affects the entire Western alliance. There is insufficient control over the strategic supply chains required for a prolonged high-intensity conflict. We may be seeing a clear example of something very important: in a high-intensity war against a serious opponent, the weapons and ammunition you start with are basically all you’re going to have for a very long time. This is happening because neither side can produce new supplies fast enough. The coalition’s factories are limited by how quickly they can work and by shortages of key raw materials. At the same time, Iran’s hidden underground production lines face the same constraints, even planned for this situation, they simply can’t keep up either. From a functional perspective, a stalemate appears almost inevitable. When combined with mounting political-economic pressure, this dynamic will likely force a negotiated settlement, placing significantly heavier pressure on the United States than on other actors. Join my Substack: @global21?r=7kssds&utm_medium=ios&utm_source=profile&shareImageVariant=blur" target="_blank" rel="nofollow noopener">substack.com/@global21?r=7k…